"∞my life is brilliant."
august 2012
iulie 2014
Licurici | Cufăr de amintiri
6 iulie 2014 || 23:58
„Locul unde ne-am întâlnit prima dată era ca un tărâm fără nimic prețios. Mă plimbam singură pe lângă banca ce a ținut în ale ei secrete zecile de săruturi și îmbrățișări. Ce-i drept... mai nimeni nu-și aduce aminte cât de fericiți eram în acele momente.
M-am așezat, așteptând ca ultimele clipe să fie alături de amintirile eterne lipite de mintea mea. Nu puteam să neg faptul că anii treceau, dar nimic nu făcea ca lumea aceasta să dispară.
Știu că ai trecut prin aceleași momente... clipele de neuitat nu se sting așa ușor. Am suflat peste ele împreună, iar veacurile noastre s-au ofilit.
Probabil că în această vară nimic nu va mai fi la fel. Nici măcar zâmbetul tău... nici măcar privirea care dăinuia iubire, nici măcar o îmbrățișare la sfârșit de seară. Totul a fost mai rău ca sfârșitul. Dar știu că amândoi ne-am adaptat. Sunt sigură că vom fi separați, dar cu iubire. Și probabil că această iubire va fi doar un scut în spatele inimii noastre, pentru că așa suntem noi. Suntem îmbibați cu orgoliu și mândrie prostească, ajungând să ne urăm conturul ce ne definea.
Mă întreb, mai mereu, de ce am ales calea această. Totuși există iubire, dar nu suntem împreună. Atunci de ce ne mai iubim dacă suntem despărțiți? De ce plângem și nimeni nu ne șterge lacrimile? Se pare că finalul nimeni nu îl va înțelege, nici nu trebuie înțeles.
Atâtea întrebări... și niciodată nu ai răspuns. Sau poate că ai răspuns, dar presupunerile nu rezolvă cu nimic aceste momente. Dar poate așa a fost să fie. Să ne culegem bucăți din suflet și să le dăruim altor persoane, în speranța de fi completați cândva.
Încă sunt singură, fără tine. Zilele trec, iar tu ... ai murit acum ceva timp, îngropat în amintiri și regrete. Îmi pare rău că ne luăm adio chiar acum. Mă gândeam că timpul va fi mai blând cu noi.
Și totuși, de ce te-ai stins, iubite?”
