"I have too many fantasies to be a housewife. I guess I am a fantasy." ~ Marilyn Monroe

"I am invariably late for appointments - sometimes as much as two hours. I've tried to change my ways but the things that make me late are too strong, and too pleasing."

"Cats have it all - admiration, an endless sleep, and company only when they want it." - Rod McKuen

Meow.

"∞my life is brilliant."

august 2012 iulie 2014

Bună seara, iubite, te-aș aștepta ca și când,
dar din păcate nu mai sunt lacrimi pe acest Pământ.
Și nici nu îmi doresc să mai fie sau să mai fi existat în acest fel vreodată,
m-aș simți urâtă și abandonată.
Nu am cuvinte să îmi descriu conturul vieții
și nici lumina care îmi pătrunde în ochi spre miezul dimineții.
Vreau doar zâmbete și îmbrățișări în parcuri selenare
și muzică lentă spre ale inimii coridoare.

Bună seara, iubite. Acum că mi-am găsit speranța
pentru tine probabil dădeam tot ce am creat în lumea aceasta, poate viața.
Dar nu mai am nevoie de tine, ți-am distrus corola minunată
și ți-am lăsat în pace umbra perfect conturată.
Sper să se bucure miile de suflete feminine de prezența umbrei tale
căci eu m-am bucurat de corola ta distrusă de dorințele mele instrumentale.
Să aștepți mereu să-ți repare cineva corola cu o melodie fredonată de o voce fermecată
Așa cum eu și trupul meu nu îți vom mai aparține niciodată.

Bună seara, iubite. Acum, nu mă mai ții de mână și nu mai ai ce chip să mai privești
chiar de al meu te conducea spre infinitele povești.
Nu vreau să mă ții captivă și sufocată de speranțe în mintea ta,
am alergat de-acolo în speranța de a mă salva.
Am salvat un suflet nevinovat, transformat în fluturi multicolori
dar care de obicei dispare până în zori.
Și a zburat departe, a dispărut treptat din calea unei furtuni risipitoare
A fost din vina ta, iubite, oare?




„Locul unde ne-am întâlnit prima dată era ca un tărâm fără nimic prețios. Mă plimbam singură pe lângă banca ce a ținut în ale ei secrete zecile de săruturi și îmbrățișări. Ce-i drept... mai nimeni nu-și aduce aminte cât de fericiți eram în acele momente.
M-am așezat, așteptând ca ultimele clipe să fie alături de amintirile eterne lipite de mintea mea. Nu puteam să neg faptul că anii treceau, dar nimic nu făcea ca lumea aceasta să dispară.
Știu că ai trecut prin aceleași momente... clipele de neuitat nu se sting așa ușor. Am suflat peste ele împreună, iar veacurile noastre s-au ofilit.
Probabil că în această vară nimic nu va mai fi la fel. Nici măcar zâmbetul tău... nici măcar privirea care dăinuia iubire, nici măcar o îmbrățișare la sfârșit de seară. Totul a fost mai rău ca sfârșitul. Dar știu că amândoi ne-am adaptat. Sunt sigură că vom fi separați, dar cu iubire. Și probabil că această iubire va fi doar un scut în spatele inimii noastre, pentru că așa suntem noi. Suntem îmbibați cu orgoliu și mândrie prostească, ajungând să ne urăm conturul ce ne definea.
Mă întreb, mai mereu, de ce am ales calea această. Totuși există iubire, dar nu suntem împreună. Atunci de ce ne mai iubim dacă suntem despărțiți? De ce plângem și nimeni nu ne șterge lacrimile? Se pare că finalul nimeni nu îl va înțelege, nici nu trebuie înțeles.
Atâtea întrebări... și niciodată nu ai răspuns. Sau poate că ai răspuns, dar presupunerile nu rezolvă cu nimic aceste momente. Dar poate așa a fost să fie. Să ne culegem bucăți din suflet și să le dăruim altor persoane, în speranța de fi completați cândva.
Încă sunt singură, fără tine. Zilele trec, iar tu ... ai murit acum ceva timp, îngropat în amintiri și regrete. Îmi pare rău că ne luăm adio chiar acum. Mă gândeam că timpul va fi mai blând cu noi.
Și totuși, de ce te-ai stins, iubite?”